You are here
INTERVIU NEWSAIR TV ŞTIRILE ZILEI 

”VEDETE ÎN AER” – ANDREI NOURESCU: ”AM ZBURAT MULT ȘI RAR ZICEAM CĂ MĂ MAI UIMESC CHESTII DAR…”

 


Pe Andrei Nourescu îl știu de mult de pe vremea când îl aveam deseori invitat la Realitatea TV să discutăm despre subiectele fierbinți din sport. Întotdeauna i-am urmărit cu mare atenție călătoriile (sau, mă rog, ce-a lăsat el să se vadă pe Facebook) și, evident, că văzând cât de mult zboară m-am gândit că este persoana potrivită să ne povestească despre experiențele lui din aer Și-așa ne-am întâlnit noi în Dark Bla Bar din Radisson Blu Hotel Bucharest și am povestit despre ce îi place și ce nu-i place în zbor, cum își alege zborurile, cam cât de des călătorește și dacă mai există ceva ce îl impresionează acum după ce a făcut mai mult de un milion de kilometri în aer. Discuția a fost una foarte lungă și mi-a fost foarte greu să selectez din toate poveștile sale pentru că are foarte multe. Am aflat astfel de cel mai lung zbor al său de peste 14 ore non-stop din Adelaide spre Doha sau despre faptul că preferă să zboare, pe cât posibil, doar cu bagaj de mână sau că nu are nici cea mai mică teamă de a zbura. Dar mai bine descoperiți voi ce mi-a povestit urmărind interviul video de mai sus. Dacă vreți mai degrabă să citiți, atunci aveți transcriptul integral, mai jos. Mulțumesc, încă o dată, Andrei Nourescu și mulțumim mult Radisson Blu Hotel Bucharest pentru găzduire. Nu uitați să vă abonați la canalul NewsAir pe Youtube pentru că urmează alte interviuri supriză.

– Îți place să zbori?

– Da, da… recunosc că da. Bine, probabil e o pasiune mai veche de pe vremea de când… sunt destul de bătrân și-am prins vremea comunismului și nu prea puteam să zburăm și vedeam doar prin reviste sau la televizor sau îl admiram mult pe tatăl meu care călătorea destul de mult în perioada aia când noi nu prea puteam… și tot timpul mă fascinau drumurile astea cu avionul!

– Ți-e frică, ți-a fost vreodată frică să zbori?

– Deci din punctul ăsta de vedere, cred că sunt norocos, probabil, n-am nici absolut cea mai mică problemă, nici vreun fel de rău fizic gen amețeală, stomac, așa ceva, și nici vreun fel de teamă…

– Când ai zburat prima dată?

– Oau… era pe vremea lui Ceaușescu și am zburat, cred că era prin 85-86, am zburat la Oradea și la Sibiu, două zboruri am avut sau, mă rog, le-am mai repetat, cu AN24, Antonovul 24, care era singurul avion din flota TAROM de-atunci pe cursele interne, un avion groaznic… adică, uite, asta pot să spun, n-am teamă sau n-am vreun inconfort de a zbura, nu-mi plac anumite aeronave, le urăsc pur și simplu. Un Antonov din ăsta 24, când aud că este… că până nu demult mai zburau și la noi, acum le-au înlocuit cu ATR-urile alea care nu sunt departe… Nu-mi plac avioanele cu elice, nu știu de ce, nu le suport, zgomotul, și faptul că zboară mai încet și aproape îți dublează lungimea zborului, și înghesuiala.

– Cam cât de des zori acum?

– Au fost vremuri în care am zburat mult mai des decât acum… acum, dacă aș face o medie, cred că la un zbor-două pe lună, așa, deci într-un an, cred că se duc spre 20, poate trec de 20, bine au fost și ani cu 50… dar cam așa, cred că e la o lună, cam la 1-2 zboruri pe lună.

– Cum îți alegi zborurile, Andrei?

– În primul rând, prefer, evident, zborurile fără escală că, deh, prefer tot timpul să ajung mai repede undeva. Și le mai aleg după, ăsta ar fi al doilea criteriu, aleg companiile și în funcție de cardurile de fidelitate pe care le am adică dacă sunt prețuri asemănătoare aleg compania care să știu că îmi mai aduce niște mile în cont pe cardul pe care am nevoie decât una cu care n-am mai zburat și care nu m-ar ajuta ca fidelitate.

– Ce statut de călător frecvent ai?

– Am la Flying Blue, KLM-Air France, gold elite care este fantastic pentru că îți oferă acces în toate lounge-urile worldwide și chiar sunt, mai ales când ai escale sau când întârzie zborul sau când ai de stat câteva ore în aeroport acele lounge-uri sunt fantastice, cu excepția celui de la București care mi se pare, nu știu dacă e greșit sau nu c-o spun, o rușine… Deci după ce vezi toate lounge-urile din lume cel de la București, din păcate, e chiar rușinos adică să servești indiferent care ar fi ora din zi sau din noapte, doar napolitane, alune, eugenii și chipsuri, mi se pare, nu știu, parcă suntem încă pe vremea lui Ceaușescu. Nu zic, nu te poți apropia de lounge-urile de afară care, la Paris, au și salon de spa unde Clarins oferă masaje gratis sau tratamente faciale pe care nu le plătești și care, teroretic, costă cel puțin 100 de euro unul.

– Ce contează cel mai mult pentru tine în timpul unui zbor?

– Confortul, confortul… nu contează că este zbor low-cost, de exemplu… ce nu-mi place la companiile low-cost și asta detest este nu că nu îți dă mâncare sau băutură sau că stai la coadă sau nu stai la coadă, că nu se înclină spătarele și mi se pare atât de…, mai ales că au băgat acum zboruri care fac și 4-5 ore, te duci până în Dubai sau nu știu, Tenerife, 5 ore, sunt scaune fixe care nici măcar 5 cm sau 10 nu se pot lăsa pe spate… sau să stai pe locurile din mijloc la un avion wide-body, alea mi se pare groaznic că dacă trebuie să te duci la toaletă ridici tot rândul sau invers, poți să prinzi un loc de la margine dar tot în mijloc și dacă vrea cineva să se ducă la toaletă și eu dorm, te trezește, îți dă un cot, dă-te la o parte să trec, trebuie să-l aștepți pe ăla… și asta nu-mi place… chestiile legate de confort sau de poziția în avion să nu te deranjeze sau să nu fi nevoit să deranjezi pe alții.

– Care a fost cea mai plăcută experiență de zbor de până acum?

– Zborurile pe care le-am avut în Business Class cu Qatar Airways, clasă care a și fost premiată. Cei de la Qatar sunt considerați world’s best, au primit premiul, și-am avut ocazia să zbor Doha-Singapore, cu 787, cu Dreamliner-ul, și tot așa am mai avut un drum lung. Este ceva ce… am mai zburat business și cu alte companii dar parcă cei de la Qatar cred că au întrecut tot până acum. Mi s-a părut că este cel mai confortabil loc, de fapt e un fel de fotoliu, pe care l-am văzut până acum la un… la categoria business, foarte larg și foarte, care îți oferă intimitate, este pus într-o… ca într-un fel de cușetă care nu-ți dă… că se mai întâmplă, sunt și cabine business în care oamenii sunt lipiți și nu mai au intimitatea lor… Ei bine aici ești ca într-o capsulă așa, se ridică pereți despărțitori, iar patul se face acel full-flat, 180 de grade, e ca patul de acasă, cred că are 2 metri, larg. La capitolul mâncare, meniul pe Qatar e făcut de celebrul bucătar NOBU, japonezul Nobu, nu există din păcate în România dar este, evident, foarte cunoscut și el a făcut anumite preparate din acel meniu, nu tot meniul, care cred că se ridică la nivelul oricărui restaurant de lux, de la cum ești servit, ți se aduc câte 3-4 tacâmuri, toate de metal, farfuriile de cristal, meniuri d-astea cu câte 3-4 feluri, arată totul spectaculos, îți ia pur și simplu ochii. Când vine lista de vinuri, nu mai spun ce vinuri, din toate zonele lumii, ai o pagină cu vinuri australiene, o pagină cu vinuri franțuzești, o pagină cu vinuri din America de Sud, și vinuri de colecție, niște vinuri care sunt probabil extraordinar de scumpe. E chiar un serviciu pe care l-aș pune top. Toate cosmeticele, nu neapărat în toaletă cât și cele personale care ți se dau, sunt de la Hermes care e ceva tot de top în gama asta de cosmetice, de la parfum, creme de față, ăsta de buze, nu știu… am zburat mult și rar ziceam că mă mai uimesc chestii dar de data asta chiar am rămas pur și simplu uimit. Wi fi la bord nu mai spun că deja asta începe să fie destul de frecvent. Îmi place genul, la 787, că au dispărut perdeluțele acelea pe care trebuie să le tragi și să le ridici, și acum au un senzor și doar pui degetul și au un dimmer sau nu știu exact cum se numește care e genul de… cum sunt la obiectivele camerelor, se închide diafragma și se face închis la culoare și nu mai devine transparent și apeși din nou pe senzor și devine iar transparent. Niște inovații din astea…

– Dar care a fost cea mai neplăcută experiență sau poate cea mai ciudată?

– Zbor destul de neplăcut și inconfortabil am avut pe… în general zborurile interne din Statele Unite sunt pe avioane vechi și cu servicii destul de proaste și foarte înghesuite. Companiile pe zborurile interne, cele americane, nu le-aș recomanda nimănui. Dar, am prins, spre mirarea mea, și m-a dezamăgit, am zburat Rio de Janeiro-New York și apoi, tot așa, Miami-Rio de Janeiro, cu American Airlines dacă nu mă înșel, prost, prost foarte prost. Zboară cu niște 757 care sunt niște avioane antice le-aș spune cred că de pe vremea AN-24, despre care vorbeam, și se simte că n-ai cum să nu faci diferența între un avion din ăsta mai modern sau mai nou și un Boeing 757 care cred că poate să fie și din anii 70 sau 80 și pe care ei încă îl mai folosesc. Și evident că sunt locurile înghesuite, trebuie să, deși nu este companie low-cost, trebuie să lătești pentru un pahar de vin, au fost așa câteva surprize din astea care m-au mirat puțin.

– Cum te influențează vreo tragedie aeriană care se mai întâmplă din când în când?

 

– Eram la Singapore, la turneul de tenis al Simonei Halep și fiind foarte aproape Kuala Lumpur, nu fusesem niciodată, am avut o zi liberă, și mi-am zis, hai să… nu mai am ocazia să vin din Europa sau din România, să văd Kuala Lumpur, e greu, fiind la Singapore, am prins o zi liberă, am zis dau și eu o fugă să văd și eu Petronas Towers, turnurile alea, și am intrat repede  din cameră la hotel, m-am uitat pentru a doua zi, cele mai ieftine zboruri, pentru că toată lumea fugea de ei, erau cu Malaysia Airlines (n.r. era la foarte scurt timp de la producerea celor tragedii în care au fost implicate avioane Malaysia Airlines). N-am avut nicio problemă, am luat, era chiar 777, la aeroport, chiar râzând la ghișeu, că scria mare, mi-am făcut așa un selfie și râdeam și spuneam ”Urc într-un 777 al Malaysia”, deci făceam haz mai mult, n-am chestii din astea…

– Ce sfaturi le dai celor care încă se tem să zboare cu avionul?

– Cred că să nu se mai gândească la asta. Să se gândească că sunt cu trenul sau cu mașina, și să se gândească tot timpul la statistica matematică, atât de rar se întâmplă și atât de mic este procentul accidentelor aviatice încât ar trebui să se gândească că merg cu cel mai sigur mediu, chiar nu este nici un pericol.

 

Related posts

Leave a Comment