You are here
ŞTIRILE ZILEI TRAVEL BLOG 

REVELION IN TIMES SQUARE, NEW YORK

TIMES SQUARE INTR-O ZI OBISNUITA
TIMES SQUARE INTR-O ZI OBISNUITA

O vizita la New York este intotdeauna binevenita, cel putin pentru mine, dar o vizita la New York de Revelion este o experienta ce trebuie traita o data… si atat.

Stiu ca este Craciunul, dar cum n-am apucat sa imi amintesc vreo calatorie deosebita pe care am facut-o de Craciun (in afara de o deplasare-doua in Afganistan la militari si un Craciun facut in capitala federala Washington DC, pustie, evident, intr-un moment de sarbatoare in familie, deci nu recomand), cred ca e mai bine sa concentram pe marea noapte dintre ani. Ma rog, acum depinde din ce perspectiva privesti!

CELEBRUL BRAD DE LA ROCKEFELLER CENTER
CELEBRUL BRAD DE LA ROCKEFELLER CENTER

Iata-ma, asadar, la New York in decembrie 2007. Era prima mea vizita in vestitul oras pe care il vedem atat de des in filme. Nu si prima vizita in America. Putin atipic, as spune, pentru ca, de obicei, mai toata lumea cand vrea sa mearga in State alege invariabil New York-ul. Ei bine, dragostea mea pentru calatoriile in America a inceput cu Washington-ul si a continuat apoi cu Chicago, LA, San Francisco, Las Vegas si de-abia dupa aceea, New York. Imi facusem deci, o idee despre ce inseamna America. Imi facusem, dar degeaba, pentru ca la New York nu e deloc ca-n America… La New York este ca la Londra, Paris, Beijing, Istanbul, Viena si chiar si Bucuresti, la un loc. La New York este ca peste tot in lume. Este amestecat. Atat de amestecat incat daca mergi 2 strazi mai jos zici ca ai ajuns in China, mai avansezi 2 strazi si parca esti intr-un bazar arabesc si dupa alte 2 strazi, esti intr-un cartier european linistit cu bacanie la parter asta pana te izbeste mirosul puternic de curry dintr-un apartament de indian. Deci New York nu e America, este lumea intreaga intr-un singur loc. O lume foarte ocupata, in continua vanzoleala pe strazile cu trotuare largi, dar totusi neincapatoare. Te calca in picioare, daca nu esti atent, intra in tine cat ai clipi daca stai sa casti ochii la zgarie-nori fara sa fii atent pe unde mergi. Iar taximetristii… taximetristii parca i-am mai vazut si intr-o capitala… europeana… Bucuresti. Identici. La ei, majoritar, indieni si pakistanezi… la noi, mai burtosi si mai nespalati… no offence, n-am mai circulat cu taxi-ul de multa vreme. Indiferent de rasa insa (nu ma intelegeti gresit, nu-s rasist, ci am o problema cu mirosurile puternice), comportamentul e la fel: obraznici, suparati pe viata, vesnic nemultumiti, intr-un cuvant ghiolbani!!!

Daca scapi, deci, nelovit de taximetristii nervosi, atunci ai toate sansele sa te bucuri de ditamai metropola. Dar sa revenim la Revelion. New York-ul este scump, in general, mult mai scump de Revelion. Daca aveti bani sa dati pe hoteluri pentru noaptea dintre ani atunci sunteti bineveniti, altfel trebuie sa cautati solutii.

Cum pe mine nu ma dadeau banii afara din casa, nici atunci si nici acum, am cautat solutii. Le-am gasit pe craiglist.com. Este un site din America unde toata lumea vinde orice. Acolo am gasit nenumarate oferte de apartamente private de inchiriat in perioada sarbatorilor. Si-uite cum, in loc sa dau eu cel putin 2-3,000 de dolari pentru o saptamana intr-o camera de hotel bine situat, am dat doar 1,000 de dolari pe o garsoniera complet mobilata si utilata in Greenwich Village, pe strada 14 colt cu Bank street (thank you, Sara Newman). Nu e in Times Square, e-adevarat, dar e fix langa o statie de metrou care ma ducea acolo exact in 10 minute. Si nici pe jos, nu era foarte departe. Din bloc ajungeam imediat pe 7th avenue pe care il strabateam la pas de la strada 14 pana la celebra strada 34, in aproximativ 20 de minute, si ajungeam la coltul magazinului Macy’s de pe strada 34 (cel mai mare magazin universal din lume), trecand pe langa Maddison Square Garden si Fashion Institute. Deci, un apartament de la un particular va poate salva o buna parte din bugetul unei vizite la New York mai ales in high season. In plus, faptul ca mai mergi la alimentara din colt sa iti iei o paine si un lapte te face sa te simti ca acasa.

Iata-ne ajunsi la seara cea mare: 31 decembrie 2007. Impreuna cu cea care tocmai imi devenise sotie, ne-am plimbat pe la orele pranzului prin Times Square unde inca se faceau ultimele pregatiri. Stiam ca se anuntase multa lume si ne-am zis ca mai bine sa ramanem prin zona.  Am intrat la film, avand in vedere ca mai erau atatea ore pana la marele eveniment din Times Square. AMC Empire 25, un cinema imens, cum e totul in America, de altfel, e pe strada 42, chiar langa Times Square. Cea mai buna alegere, ne-am zis. Am stat la film linistiti vreo 2 ore si cand am iesit, se facuse deja ora 4. Ajunsi in strada, la usile cinema-ului, ne izbim de garduri metalice de protectie si de sute de politisti cu masinile aferente.  Scene demne de celebrul Independence day, ce sa mai!

STRAZILE ADIACENTE PIETEI SUNT BLOCATE DIN TIMP PENTRU A CONTROLA ACCESUL
STRAZILE ADIACENTE PIETEI SUNT BLOCATE DIN TIMP PENTRU A CONTROLA ACCESUL

 

 

 

 

 

 

 

 

DSC_0444

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cand s-o apucam spre Times Square, adica la dreapta cativa pasi, un domn in uniforma ne opreste politicos dar ferm si ne indruma in directia opusa. Cum adica? Era de-abia 4. Mai erau 8 ore pana se termina ultima zi a lui 2007! Astea sunt regulile, ne explica el, sugerand sa incercam pe strada urmatoare sa intram in piata, daca nu s-a inchis si aia. Am rupto la fuga spre strada 43 unde ne lovim de aceeasi poveste. Baricade de garduri metalice, cordoane de politie, masini cu girofar. Strada 44, la fel. Strada 45, se-ngroasa gluma! Deja intram in panica… am venit pana la New York sa facem Revelionul in cea mai renumita piata si noi nici macar nu puteam intra. Norocul ne-a suras pe strada 46 unde am descoperit… o bresa in organizarea autoritatilor americane. Ne-am strecurat rapid impreuna cu alte zeci de persoane, printre coloanele unei cladiri si ne-am blocat imediat intr-o aglomeratie de nedescris. Mai mult cu valul, decat de buna voie, am ajuns in cele din urma intr-un tarc special amenajat tot cu garduri metalice. Asa era organizata toata piata, dealtfel. Peste un milion de oameni, cum se intampla in fiecare an, stau in niste tarcuri amenajate de autoritati, prevazute cu culoare de urgenta pentru interventia echipajelor in caz de nevoie, in orice loc din multime. Destul de destept lucrat si foarte, foarte eficient. Din punctul lor de vedere. Din punctul meu de vedere si al restului de cetateni pana la un milion, foarte rigid totul. Nu aveai unde sa te misti, nu aveai ce sa faci, nu aveai unde sa faci ceea ce aveai de facut la un moment dat, respectiv nevoile fiziologice. Orice iesire din tarcul respectiv insemna pierderea definitiva a locului, pentru ca nu te mai puteai intoarce oriunde te-ai fi dus. Daca vroiai sa mergi la toaleta, mergeai dar acolo ramaneai. Vroiai sa iti iei ceva de mancat sau de baut, ok, dar nu te mai intorceai. Deci, ce alegi? Noi am ales sa stam… si am tot stat de pe la ora 4.30-5. Si am stat, am stat si iar am stat… Am numarat orele si minutele care se scurgeau din ce in ce mai greu, la un moment dat. Cred ca a fost cel mai asteptat Revelion din viata noastra, pentru ca se facuse atat de frig si plictisitor la un moment dat. Eram captivi intr-un tarc, impreuna cu alte cateva mii de necunoscuti si ne inghesuima unii in altii ca sa ne incalzim. Imi amintesc cum langa noi se afla o doamna din Canada, venita cu cele 3 fiice ale sale, cea mai mica avand vreo 7-8 ani. Evident ca dupa cateva ore, cea mica a vrut sa faca pipi. Si evident ca nu a avut cum. I-am rugat cu totii pe politistii de langa noi sa o duca pana la buda si n-a fost chip sa-i convingem. Mamica-sa ar fi renuntat la tot Revelionul doar-doar s-o usureze p-aia mica insa nu vroia, totodata, sa le strice bucuria celorlalte doua ca doar d-aia batusera drumul din Canada. N-au iesit din tarc. A incercat s-o convinga sa faca “on site”, la fata locului, cu noi toti cei din jurul ei, facand scut sa nu fie vazuta. Ii era prea rusine. Si uite asa s-a abtinut mititica vreo cateva ore, asta daca n-o fi facut pe ea si n-a vrut sa mai spuna.

CAM ASA SE VEDEA DIN LOCUL IN CARE AM STAT NOI
CAM ASA SE VEDEA DIN LOCUL IN CARE AM STAT NOI

Am asteptat si am asteptat si am asteptat sa se intample ceva. Imi imaginam ca ar trebui sa aiba loc un concert ceva. Asa vazusem la televizor si asa se si anuntase. Din cand in cand se mai auzea cate ceva in difuzoare… de vazut nu se vedea nimic… eram mult prea departe. Celebrul glob de cristal care coboara la miezul noptii anuntand venirea noului an, era atat de departe incat parea o luminita ce abia licarea in baia de lumini din Times Square. Si concert a fost: au cantat printre altii Miley Cyrus,  The Jonas Brothers, Carrie Underwood, Fergie, Will.i.am, Akon, Natasha Bedingfield, Plain White T’s si Taylor Swiff. N-am vazut nimic… am auzit franturi… cate un refren ici-colo.

DSC_0482

Am realizat abia a doua zi ca, de fapt, Revelionul din Times Square e, de fapt, un show de televiziune. Oamenii aia cantau doar cand erau in direct la televizor si totul se intampla doar pentru telespectatori nu si pentru milionu’ de fraieri din piata. Unde era ea Lori sa cante o Zig-zaga de sa se incalzeasca tot Times Squaru??? Gresesc. Se intampla ceva si pentru noi cei de acolo: ne mai dezmorteam la fiecare ora cand celebram Revelionul de pe cine stie ce meridian. Era singurul moment care ne era dedicat. Probabil ca aveai nevoie de figuratie, aplauze si urale, la televiziune.

Si-uite asa, incet-incet, a venit si miezul noptii. Si-uite asa, Times Square a prins cu adevarat viata. Va dati seama, dupa atatea ore de asteptare (7 in cazul nostru, si eram la strada 46, nu vreau sa ma gandesc de la cat stateau ai care au prins locuri la strada 42), un milion de oameni au inceput sa sara in sus de bucurie ca se termina totul, cred… Si da, artificiile si celebrele confetti au fost singurele care mi-au adus aminte de Revelionul din Times Square pe care il vedem noi an de an la televizor. Globul v-am zis ca nu se vedea :).

MOMENTUL CULMINANT IN TIMES SQUARE
MOMENTUL CULMINANT IN TIMES SQUARE

 

 

 

 

 

 

 

 

DSC_0493

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ne-am bucurat, ne-am pupat, inclusiv cu cei din jurul nostru desi nu-i cunosteam, dar brusc dupa atatea ore de frig indurate impreuna devenisem foarte apropiati, si cam in 10-15 minute s-a terminat totul. Pana la si jumate, piata in care statusera un milion de cetateni din toate ungherele planetei era goala, iar utilajele de la salubritate isi faceau deja treaba. Si-acum intelegem rostul tarcurilor metalice si al accesului super-controlat in piata. Oamenii au fost eliberati treptat din sectoarele in care au stat astfel incat sa nu se creeze busculade, sa nu se blocheze strazile, sa nu apara haosul… E atat de simplu! Oare la noi de ce nu se poate?

SI EVIDENT, CU FAIMOSII OCHELARI DE REVELION NEW-YORKEZ
SI EVIDENT, CU FAIMOSII OCHELARI DE REVELION NEW-YORKEZ

In fine, daca ar fi sa ma intrebe cineva acum daca merita un Revelion in Times Square as spune DA, dar o singura data. E totusi o experienta pe care trebuie sa o traiesti o data in viata. Si nu neaparat pentru globul de cristal, pe care-l vezi sau nu-l vezi, nici pentru confetti, ci pentru a incerca sa te simti bine impreuna cu niste straini, pe cativa metri patrati de asfalt rece din inima celui mai vestit oras de pe planeta. Si, una peste alta, rememorand acum acele momente, noi ne-am simtit totusi bine. :))) Dar, oricum data viitoare am prefera sa vedem Revelionul din Times Square la televizor.

Related posts

Leave a Comment