PRIMUL MEU ZBOR CU RYANAIR: NICI PREA-PREA, NICI FOARTE-FOARTE (FOTO)

Am tot scris până acum despre operațiunile Ryanair în România dar nu zburasem niciodată cu ei. În cele din urmă, am făcut-o… În toamna anului trecut, pe la jumătatea lui noiembrie, am zburat la Roma cu cel mai mare operator low-cost din Europa.

N-am avut emoții prea mari pentru că așteptările nu au fost foarte mari. La 2 bilete cumpărate cu circa 20 euro încă de prin ianuarie când s-a anunțat cursa, cred că trebuie să fii realist. La ce te poți aștepta mai mult decât să zbori din punctul A în punctul B.

Și totuși… a venit vremea călătoriei. Plecare spre Roma Ciampino, seara la 21:50. Cu check-in online făcut din timp, cu priority boarding și bagaj de cală adăugate la rezervare, ne-am prezentat la ghișeu la Otopeni. Aici, coadă din cauza proastei organizări a companiei de handling, dar asta nu mai e o surpriză, nu? În fine, am așteptat un pic și am predat bagajul pentru ca apoi să ne prezentăm la poarta de îmbarcare. 39. Poarta 39. Un spațiu mic, închis, în care accesul se făcea printr-o ușă unde se instalase agentul de check-in care deja verifica boarding pass-urile și te și nota ca îmbarcat imediat ce treceai pragul.

Bun, zic. Pentru eficiență. Când suntem gata de îmbarcare, plecăm direct nu mai pierdem timpul cu verificarea documentelor. Și chiar așa a și fost! Doar că nu a mai contat absolut deloc faptul că unii dintre pasageri, printre care și noi, am cumpărat serviciul de îmbarcare prioritară. La ce bun? Toată lumea a fost îmbarcată deodată, ca oile, când s-au deschis ușile terminalului. Ne-am îmbarcat în autobuze, în primă fază, dar și la aeronavă totul a decurs la fel. Claie peste grămadă, cu înghesuieli și îmbrânceli ca nu cumva să plece avionul. Nu e vina companiei aeriene, normal… ci ține mai degrabă de educația călătorilor și mai ales a rpmânilor care întotdeauna se grăbesc ”să prindă un loc”, deși locul îi așteaptă. Știți voi, oamenii ăia care se ridică în picioare imediat ce avionul a atins pista și se grăbesc să coboare deși nu pot ajunge mai devreme la bagajele de cală, oricât s-ar strădui.

Prin urmare, îmbarcarea prioritară pentru cei care se ocupă de serviciile la sol ale Ryanair la București, nu prea contează, așa că nici nu prea merită cumpărată.

După ce grăbiții și-au ocupat locurile și s-au mai liniștit, ușurați fiind că nu le-a ocupat altcineva înaintea lor, am ajuns și noi la scaunele noastre: 11A și 11B în Boeing-ul 737-800 înregistrat EI-EVP. Avion nou, intrat în serviciu în 2012, deci de doar 3 ani și un pic. Ghinion însă… fix rândul 11 avea în loc de geam, un mare perete. Asta e! Oricum era noapte.

Zborul a fost unul foarte liniștit, în ton cu ora târzie. Echipajul și-a făcut repede treaba la bord. Nu am văzut să aibă vânzări prea grozave, poate și din cauza faptului că mulți pasageri au ales un somn bun în locul unui sandwich. După aproape 2 ore care au trecut ca gândul, am aterizat la Ciampino, în jurul orei 23:00. Terminal gol, trecere rapidă pe la control pașapoarte, așteptare scurtă la banda de bagaje. Ced că în 20 de minute după aterizare, am ajuns în parcarea aeroportului căutând autobuzul de transfer. Am uitat să menționez că am luat transfer în oraș tot de pe site-ul Ryanair. Vreo 8 euro/persoană dus-întors. Autobuzul a plecat fix la miezul nopții de la Aeroportul Roma-Ciampino iar 30 de minute mai târziu eram la Gara Termini. De-acolo, pe jos, am ajuns în aproximativ 8 minute, la hotel. Iar zona nu mi s-a părut deloc periculoasă în pofida homeless-ilor care dormeau în cartoane pe lângă zidurile gării.

Timp de 3 zile, Roma a fost același loc minunat în care mă aflam pentru a treia oară și care îmi oferea posibilitatea să mă plimb printr-un muzeu în aer liber. A fost totuși o diferență. Era la scurt timp după atentatele de la Paris așa că orașul era înțesat de militari cu armele la vedere. Erau peste tot: la gurile de metrou, la colț de stradă sau la obiectivele turistice importante.

Experiența zborului de întoarcere a fost una mult mai plăcută dacă ar fi să ignorăm ora imposibilă a plecării: 6:30. Asta a însemnat trezire la 3.30, plecare cu autobuzul la 4:00, sosire la aeroport la 4:45. La check-in era foarte aglomerat având în vedere valul de plecări de dimineață însă totul a mers foarte repede. Și atenție, nimeni nu a verificat bagajul de cabină… cel puțin cât am stat eu acolo. Iar la îmbarcare? Ei da… asta a făcut diferența! Îmbarcarea prioritară nu a fost doar o vorbă-n vânt. Cei care achiziționaseră serviciul au fost chemați primii. Mai mult decât atât, autobuzele de la Ciampino sunt configurate în consecință, cu spațiu special delimitat pentru Priority boarding. În consecință, la aeronavă, am coborât primii și, deci, am urcat primii la bord, fără să ne împingem și să ne călcăm în picioare. De remarcat că nu erau foarte mulți cei care își luaseră acest serviciu suplimentar.

Zborul de întoarcere a fost la fel de liniștit ca și anteriorul, cu diferența că de data asta însoțitorii de zbor au fost mult mai activi, având în vedere că tocmai începuse o nouă zi. Au încercat timp de 2 ore să vândă cât mai multe chestii. Nu știu dacă le-a și ieșit! Ah, și am avut și geam acum pe locul 10A. Am mai remarcat faptul că avionul nu era chiar așa de plin. Estimez un load factor de putin peste 60%. Pun asta pe seama orei mult prea matinale dar și a faptului că Ryanair are două curse zilnice între București și Roma Ciampino, o rută pe care oricum există supra-capacitate.

În loc de concluzie, aș spune că zborul cu Ryanair a fost unul foarte agreabil care îți oferă mai mult decât ceea ce plătești mai ales dacă ai norocul să prinzi bilete la un preț derizoriu așa cum mi s-a întâmplat mie. Ce nu mi-a plăcut mie în toată această experiență a fost orarul de zbor dar pe ăsta ți-l asumi și îl accepți din momentul în care faci rezervarea.